Dacă nu s-ar fi prăpădit la doar cincizeci de ani, învăluit în aburii tăioși ai etilismului, Nichita Stănescu (31 martie 1933, Ploiești – 13 decembrie 1983, București) ar fi împlinit în această primăvară capricioasă fix nouă decenii de existență. Cum însă ne-a lăsat în plata Domnului atât de iute, vreme în care a reușit totuși să-și lege definitiv aura de România și de români, nu ne rămâne decât să strângem la piept, an de an, amintiri și poze vechi cu „Nini”, cu „Îngerul blond”, cu „Grasu’”…
Petale și cioburi din viața lui Nichita
